As putea sa ma vand, doar am suflet comercial

Nu mi-ar fi foarte dificil, intrebarea ii: oare se merita? Adica, ai cumpara unul ca mine? Bine, nu m-as vinde chiar pe o taraba din piata la pretul unei legaturi de patrunjel – cliseu intentionat – asta ar insemna ca nu tin pasul cu trend-ul zilelor reci ale anului 9 peste 2000 si as duce un trai oarecum old-fashion-romantic, de neacceptat astazi. In schimb, as cumpara un spatiu modest de cativa metri patrati la MALL – intotdeauna scris cu majuscule, fiindca cele patru litere reprezinta biserica omului avut – bineinteles l-as decora in stilul glamour dupa cum mi s-a explicat intr-o revista de design interior, gen (era musai sa apara cuvantul asta, doar am zis, vorbim despre lucruri comerciale) Metropolitan Home. Dupa care as afisa denumirea magazinului, mare, cu font Trebuchet MS, impunator si totodata prietenos. Stiu, poate n-ai sa crezi, e greu de gasit intr-adevar un nume original&comercial pentru un astfel de butic, sunt mandru, eu il am: Soul is home alone. Sa nu uit, am si un scurt slogan: fire is desire, desire is love and love means… broken souls. Engleza ticule, doar am spirit mercantil.

Cum ce voi vinde? Nu intelelgi? Pe mine, sufletul meu. Ori altfel spus, vand ceea ce consum.
De la aer la hrana, de la imbracaminte la muzica, de la film la carte, de la idei la fapte. Orice e de vanzare, totul e sa cunosti pretul corect. “Tre’ sa faci bani si asta nu-i vreo decizie” canta Guess Who in piesa Unu’ Altu’. Paseste in “paradisul meu” si vei iesi altul, vei fii implinit. La nevoie, atunci cand marfa nu se va vinde de la sine voi face dovada faptului ca sunt un bun orator, sper totusi sa nu se intample prea des are si vocea pretul ei:

“La intrare am aer, nu la punga doar nu vand kitsch-uri, iti ofer noua fita, aer pasteurizat. Acum ca respiri altfel, la un alt nivel, hai sa te imbrac. Vand o tinuta simplista, casual si sport. Jeansi inchisi la culoare, conversi gri ca nori de pe cer – alt cliseu ieftin, numit comparatie – si un tricou alb inscriptionat if you stickwitme, I will stickwitu. Sunt zile friguroase. Ok, vand si solex-ul cel negru cu fermoar, nu te pot lasa sa ingheti inca de la inceputul toamnei, trebuie sa prinzi si iarna. E uimitor cum hainele te pot insufleti, nuanta propriilor tai pometi a devenit mai rozalie. Ai chef de dans? Vrei muzica? Excelent. Muzica e domeniul meu de baza. Numai sa mentionezi ce preferi. Doresti sa fii cool, sa fii la moda, nu? Am cateva baxuri de melodii care rup topurile acum, dance romanesc, o minunatie. Doresti altceva, ceva diferit? Stiu, stilul british: pop-rock, rock, punk, alternative, indie ori cum dracului s-or mai numi genurile astea. Garantez, iti vor aduce sclipirea, punctuletul de originalitate la care visezi. Nu rezisti mult? Nu ai conditie fizica? Dansul iti consuma energia rapid? Am solutia. Vrei relaxare. Iti vand un film? Poveste de boxoffice, actori celebri, efecte speciale si happy ending. Banal? Fie. Ce zici de o carte? Un bestseller a unui autor de renume care a reusit sa obtina premiul Nobel pentru literatura. Ochii rad. Ajungi sa navighezi catre intelectualism. Suna nobil, inaltator. Dar nu e de ajuns, cumpara si ceva idei vor fi clipe in viata cand le vei simti lipsa.” Vocea are pretul ei.

Intr-un final suntem rodul a ceea ce consumam si nimic in plus. Comercialul a inventat eticheta, astfel ca oamenii au devenit: manelisti, intelectuali, soareci de bibiloteca, rockeri, houseri, fotbalisti, cocolari, atotstiutori, IT-isti, amanti, drogati, aroganti, copii de bani gata, vedete TV.
Banul este Dumnezeul secolului XXI, comertul ne este tata iar economia mama.

Descopera tomnaticul din tine

Apasa butonul PLAY doar daca:
1. ai avut parte de o zi nu tocmai reusita
2. seara s-a asternut iar lumanarile electrice ale strazilor s-au aprins
3. locuiesti la oras, si e toamna
4. oriunde te-ai afla, cersesti zilnic, liniste
5. esti obosit

In cazul in care nu te regasesti in niciunul dintre cele 5 puncte, adreseaza-te secretariatului, cere un formular, completeaza-l si vei fii unul dinte bobocii toamnei.

STUDIO ONE : Reflectii rutiere

Adevarul gol-golut

caricatura: www.dailymail.co.uk/mac

Cover-ul, o forma a muzicii

Dupa ce Milow a reusit sa escaldeze cam toate topurile lumii cu Ayo technology cover-ul dupa 50 Cent feat. Justin Timberlake & Timbaland, cei patru americani care compun formatia de rock-alternativ The Fray, ajung sa cante Heartless piesa lui Kanye West de pe albumul 808s & Heartbreak. O fi un nou trend in muzica, reorchestrarea unor melodii care nu ating nici 3 ani vechime? Inspiratia a fost concediata?

P.S. Videoclip impecabil!

Scoateti imaginatia la joaca

Numarul de inmatriculare al masinii este:

AB 55 SSS

Soarta sau meltenism, n-are importanta. Tu, spune-mi marca automobilului.

Recomandare

Iubitor de advertising trimite-ti sageata mouse-ului pe ibelieveinadv.com, s-ar putea sa-i placa.

Cum era treaba in Baneasa?

Constatare poetica

In zilele tomnatice cand fericirea sta la casa ei, si evita marea masa a populatiei cu scopul de a se proteja impotriva virozelor sezoniere, indivizii acestei tari, brusc, incep sa rimeze cu poezia lui Stephen Crane.

In desert
Am vazut o creatura, goala, ca o fiara,
Care, ghemuita la pamant,
Isi tinea inima in maini,
Si manca din ea.

Am spus: “E buna, prietene?”
“E amara – amara”, mi-a raspuns;
“Dar imi place
Pentru ca e amara,
Si pentru ca e inima mea.”

Should I stay or should I go?

A kind of… to be, or not to be.

from here

Resuscitare duminicala

Sa-mi ierte politia cerului nerespectarea regulilor duminicale, dar coma care-si ascute uneltele de tortura pitita dupa zidul timpului nu-mi ofera posibilitatea petrecerii unei zile tolanit in fata TV-ului urmarind plictisitoarele emisiuni dambovitene sau eventualitatea culegerii randurilor ramase neatinse din Gestapo-ul lui Sven Hassel. Trebuie sa o readuc cel putin pe linia de plutire, am neglijato si a cazut in derizoriu. Am vrut sa renunt, s-o omor. Gestul nu exprima lasitatea, era puterea nemasurata a lenii, rugina era deja depusa pe rotitele creierului. Noroc cu magazinul de feronerie de la coltul strazii, spray anti-rugina nu gasesti la supermarketul cartierului.

Am convingerea ca nu am intarziat chiar daca proverbul spune “mai bine mai tarziu decat niciodata” – nu exista asa ceva, exista doar soarta, unele lucruri nu pot fi schimbate.
Comandantul impasibil caruia ii cadeau ostasi pe front ca perele coapte de la inceputul toamnei fara ai mai sosi alti recruti in schimb, eram eu. Ego-ul arogant, ingamfat si nepasator, imi zicea ca ma voi muta si voi avea mai multa grija de cel/cea nou/noua. Insa al III-lea anotimp mi-a soptit sa renunt la noutate, nu e momentul. In plus creatorul nu-si distruge creatia, ea se autodistruge sau se evidentiaza singura. Foaia de blog trebuie sa mai existe.