Probabil aveti cu totii un astfel de site pe care sa-l vizualizati zilnic. Al meu e feeder.ro.
Il iubesc in stilul web 2.0. Captura de imagine iti inlesneste drumul spre revista digitala.
Cautand nimic peste tot, am ajuns s-o cunosc, mi-a placut si am zis “e una dintre cele mai tari ale momentului” dar m-am pripit, pentru ca dupa cateva zile mi-a sarit in fata cea care i-a dat nastere, iar mama isi depaseste fiica din toate punctele de vedere, este diferita are personalitate si place, place mult. Zic, motiv intemeiat in demersul urmator de a rupe legatura cu fiica si de a oferi o prima floare mamei,
o floare cu un parfum puternic si totodata deosebit, o narcisa.
Asta ar fi rezumatul procesului care a reusit sa mai adauge inca o piesa misto in playlist-ul personal. Intai am auzit remix-ul lui Sandy Rivera (tema comuna pare-mi-se cu alte piese ale genului) ca mai apoi sa descopar originala band-ului care de curand a fost intr-un turneu alaturi de fetele de la Girls Aloud iar in prezent are spectacole impreuna cu Paolo Nutini.
La propria cultura muzicala am mai adaugat faptul ca Will And The People au luat fiinta intr-un micut studio din Brixton, Marea Britanie. Primul single al trupei este “Misunderstood” si poate fi downloadat gratis de pe site-ul oficial www.willandthepeople.com. Iar piesa despre care povesteam mai sus se numeste “Knocking” si este al doilea release al britanicilor.
Ea reuseste sa aduca in urechile ascultatorilor versuri inaltatoare, puternice si cu mesaj concis.
Nu-i oferi omului o arma oricat de pasnic ar parea.
So many billions, so many billions of bullets we’ve become,
We are civilians, we are civilians but just do not give us guns.
Coz I would shoot you down from the side,
Just like you would me,
We’ve lost nothing, and besides,
I’ll just become a thief.
Someone’s knocking on the door you know,
We’ve got so many things to hide�
Did you listen to the radio? Do you know what’s happening outside?
This is a market, this is a market you can buy anything you want,
A flying carpet, a flying carpet for your car when youre in a rush�
I don’t want to buy a gun,
Even though I can,
I wouldn’t shoot you, I would run,
But I’m still an evil man.
Someone’s knocking on the door you know,
We’ve got so many things to hide�
Did you listen to the radio? Do you know what’s happening outside?
2008 mai mic decat 2000 + 9 de unde rezulta A Happy New Year To Everyone!
Quiet! Story untold yet. Right now, you’re mind is still twisted and you must be dreaming!
La dracu’ nimic nu merge cum imi doresc! Sau poate doar noul ceas achizitionat numara cele 60 de minute dintr-o ora ca si cand ar fi 3600 secunde. Aiurea, matematica e dificila!
Not in the mood! O ard aiurea!
Aiurea!
CARLA BRUNI / Those dancing days are gone
O mica recomandare la ceas de seara dintr’ ale cinematografiei. “The Pianist” un film din 2002.
Absolut profunda, miscatoare si dramatica capodopera lui Roman Polanski.
Un film care a obtinut: premiile Cesar 2003 si Oscar 2003 pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor – Adrien Brody si Cel mai bun scenariu adaptat.
La ce poveste cutremuratoare are acest film si la ce premii a obtinut, ma tot intreb “ce i-a lipsit sa obtina si premiul pentru cel mai bun film?”
Bine a reusit sa castige PALME D’OR CANNES 2002 dar la fel de bine ar fi meritat sa “fure” si Oscar-ul in urmatorul an, zic eu.
Cu sau fara Oscar ramane un film care n-are cum sa nu te marcheze.
Vizionare placuta, asta in cazul in care imi urmezi propunerea daca nu, iti doresc o seara absolut banala. Atat.
Zic ca e bine sa i-au o mica pauza cu blogul pe aceste calduri de nesuportat ne
mai auzim aici pe blog poate cand va ploua sau cand am cu ce sa va mai “mint”!
Am si piesa perfecta pentru o vara fierbinte.
JASON MRAZ / I’m yours
www.canicula-vine-dar-mai-si-pleaca.latoamna
In seara asta ma izbit un sentiment ciudat mie as zice sau sa o spunem intr-un alt mod un sentiment care nu mi-a mai dat tarcoale de ceva vreme si anume nostalgia.
Traire care a aparut asa din nimic, adica a iesit la suprafata atunci cand am realizat ca elevi de toate varstele incepand cu ziua de maine vor fi in vacanta aceea asteptata si de mine cu mare nerabdare cand eram acolo, in banca a treia de langa geam.
Nu s-au scurs prea multi anisori de la acele clipe dar totul pare doar o aminitire trista in momentul de fata deoarece vorba cantecului “never be the same again” si cu asta cred ca am spus aproape totul.
Cu siguranta ii invidiez pe cei care se gandesc acum la vacanta care va veni si la nimic altceva doar asa eram si eu la randu-mi, nu aveam alt gand decat cum sa ajung cat mai
repede la bunici la tara fiindca acolo traiesti o vacanta de vara in adevaratul inteles
al cuvantului (asta era cu ani in urma), astazi acest termen pare oarecum putin fortat
adica o vacanta fericita nu inseamna nicidecum, doua luni de vietuit la tara sau o
saptamana de tabara la mare ci mai degraba ar insemna un sejur de aproximativ o luna acolo unde romani se simt ca acasa in Italia sau Spania si de ce nu, internet orisiunde, ca dehhh, cine intretine contul de hi5 al elevului timp de 2 luni si cine are sa trimita mass la toata lista “ma plikti de moarte, cine ar kef de vb?” dar o vacanta
mai mult decat reusita a zilelor noastre o realizeaza atunci cand da si el o tura
prin mall si afiseza fata aceea plictisita, aroganta si fara chef de viata ca doar
“concediul” se intinde aproape trei luni de zile nu poate fi tot timpul fericit iar in mall
a aflat el de la cei mari, are trecere, cand impune acea mina de om important dar
revine la conditia sa umano-normala atunci cand este in gasca sa de prieteni
si-si da in petec insa spre fericirea lui nu are cine sa remarce ca a clacat.
Fara niciun dubiu consider ca vacanta mea era mult mai frumoasa decat a lor asta insemna cearta cu verisori (in cazul meu doar verisoare) pentru diferite chestii neinsemnate, seri pierdute la poarta cu alti prieteni veniti si ei la bunici, arsita zilelor in care pala de fan statea ca lipita de furca, laptele proaspat de vaca, fructele savurate din pom si nu mancate din aprozar si bineinteles jocurile copilariei care in ziua de azi lipsesc complet plus alte si alte trairi mirobolante.
Era vara atunci, acum…..
NELU STRATAN / Ii vara
Nu stiu cum se face dar la mai bine de 4 luni si aproape jumatate de cand am postat
spotul celor de la Sprite numit “Oda Curajului” si totodata versurile reclamei cu acelasi
nume, postarea asta continua sa fie cea mai urmarita pe blogul care-l ai in fata
ochiilor, fapt ce imi da motive de ingrijorare adica chiar in halul asta suntem de
inapoiati, zerzeci si cum mai vrei tu astfel incat sa mai adoram un spot publicitar
care a aparut acum aproximativ 5 luni de zile iar intre timp cei de la “spune bune”
au produs o reclama la fel de misto dar de care nu intreaba nimeni.
Da-o in mama ei de treaba si ne mai plangem ca la radio-urile de la noi apar piese
straine care in afara tarii se canta cu o luna-doua mai devreme decat
in Romania noastra draga, asta in cel mai fericit caz.
O da, nu va suparati, cat mai puteti intarzia?
De la lume adunate