Foaie de blog

Vara isi va lua concediu in cateva zile, tocmai de aceea daca simti nevoia sa iubesti pentru ultima oara in anotimpul cald fa-o pe o piesa precum cea de mai jos.

Cand unii colectionau timbre si cartele folositoare telefoanelor publice, eu colectionam nepasare, timp liber si bucurii de kinder. Astazi, cand majoritatea baietiilor majori culeg (precum albina in timpul verii, polenul florilor) id-urile de messenger ale fetelor cochete din oras, gadget-uri si masini nemtesti cu ajutorul carora isi impresioneaza partenera de la asa-zisul “blind-date” obtinut pe mai sus-numitul mess, eu adun hartie digitala. Colectionez postere. Postere digitale.
Oi fi poate un ciudat, fiindca nu am mai auzit pana in clipa de fata pe altcineva facand ceva asemanator, trasez o linie imaginara si imi spun: “stop! asta e momentul meu de originalitate!”
Acum ceva vreme mi-am propus sa fixez intr-un folder stiut doar de mine afisul/posterul fiecarui film pe care l-am urmarit sau urmeaza sa-l vizionez, stiu “proiect” ambitios dar il voi respecta.
Nu neg, sunt colectionarul ce nu plateste, sunt cel ce isi insuseste imaginile de pe world wide web, sper sa nu supar pe nimeni atata timp cat colectia va ramane una strict aducatoare de mandrie personala si nicidecum folositoare obtinerii de bunuri colorate in vremuri cenusii.
Port un sentiment de iubire pentru “poza” care prezinta filmul, iubirea nevinovata a pustiului de doisprezece ani care cerseste Celui de Sus un prim sarut venit din partea Anei, colega mai mare cu ochii verzi si parul brun dintr-a saptea. Sarut spus intr-o zi cu ajutorul curajului, deoarece baiatul a observat ca Dumnezeu e prea ocupat cu cei mari pentru ai asculta mica lui rugaciune.

…definitia fericirii. Mi-a fost servita ieri noapte ca o cina extrem de tarzie, in timp ce muzica din surdina imi soptea “la radio, vreau sa ajung la radio…” Instantaneu gandul meu s-a transformat in pasare si si-a luat zborul spre videoclipul piesei pentru a studia fericirea la ea acasa.

Nu stiu despre tine, dar pentru mine cei doi protagonisti principali ai clipului reprezinta Yang-ul, elementul luminos, plin de vitalitate si stralucitor care vietuieste alaturi de opusul lui, Yin. Iar daca intr-o zi cineva te va intreba cum e cu fericirea, fa bine si arata-i definitia asta, fara rusine arata-i cu degetul pe cei doi, intrebatorul se va convinge indata ce are si ce-i lipseste pentru a atinge fericirea pura.

Nu cred ca ti-am povestit pana in momentul de fata despre acel neinsemnat tablou de dimensiunea unei coli A4 prins in rama de culoare neagra si marime potrivita cu varfurile tocite la fiecare dintre cele patru colturi, care mascheaza colbul de la capatul dulapului unde, tu de fiecare cand ma vizitai iti sprijneai corpul si priveai aievea spre chipul de paradis sufocat de soare al anotimpului cald ori spre imaginea primitiva a unei ierni lipsita de omat dar completata cu mult noroi, datorita ploilor interminabile din acele luni “albe”. Mi-as fi dorit nespus de mult ca tu sa fi remarcat acel tablou ordinar, in esenta neinsemnat pentru tine stiind faptul ca arta nu reprezenta unul dintre domenile pentru care sa nutresti pasiuni arzatoare. Inteleg, de la om la om pasiunea difera, as fi un adevarat nenorocit sa nu recunosc, nici in cazul meu nu se poate rosti cuvantul pasiune este vorba doar de satisfactia pe care o poate crea un lucru, un fapt sau un obiect minunat fie el si din acest vast domeniu al artei. Insa acest tablou are acel ceva care nu o sa-l gasesti in alta parte, intruchipeaza fericirea in starea ei pura redata printr-o pictura calda in culori de toamna timpurie. Pictura care prezinta doua personaje, un el si o ea pe o plaja pustie indiferenti la rasaritul soarelui dar in schimb foarte devotati sentimentului suprem numit iubire. Ambii imbracati foarte lejer, baiatul intr-un tricou cu guler si maneca scurta bleumarin si pantaloni de culoare alba in timp ce fata poarta o rochie cu bretele in nuante palide de mov care i se sfarseste undeva in jurul genunchilor batatoriti de nisipul umed al acelei dimineti. Aceasta fericire absoluta ii regasea pe plaja aurie si cocheta doar pe ei doi tinandu-se de mana si bineinteles pe acei pescarusi jucausi ai apelor albastre.

Totusi de ce sa te mint, rama neagra a fericirii e stirbita de faptul ca imaginea nu e nici pe departe completa ii lipseste o mica bucata de marimea unui ceas de mana cu cadran dreptunghiular iar aceasta mica “fasie” lipsa compunea umbra celor doi indragostiti. Habar nu am, cum am reusit atunci pe moment dar pe acel petic de panza ieftina care completeaza acest joc de puzzle ti-am scris la ultima ta vizita, vara trecuta “Iubesc zambetul tau, iubesc bucuria umeda a ochilor tai, aici ai sa ma gasesti tot timpul.”

La vara cand ai sa te reintorci m-as bucura nespus de mult sa aduci inapoi acel petic lipsa iar pe spatele lui sa gasesc scris “As vrea sa experimentam FERICIREA”.

O iubesc si nu vreau sa o impart cu nimeni, asta deoarece a fost dragoste
la prima auditie iar atunci cand va iesi in lume sunt foarte convins
ca ma va da uitari tocmai de aceea doresc ca ziua respectiva si anume
ziua cand videoclipu’i va aparea la toate posturile de televiziune specializate
sa fie una dintre acele zile foarte indepartate.

Gelozia ma va cuprinde cu siguranta in acele zile!!!
Viva la vida te iubesc, Coldplay sunteti magnifici!!!

Va mai aduceti aminte de spot-urile astea? Deloc vechi.

Primul dintre ele sa fie pentru cei care “traiesc” ziua

Cel de-al doilea sa fie pentru cei care “traiesc” noaptea

Amandoua sa fie pentru week-end-ul care sta sa inceapa.
Care dintre cele doua sa fie mai potrivit pentru acest sfarsit de saptamana
sau altfel spus, care-l preferi tu, care te reprezinta?
Witch one? Ziua sau noaptea?