Concluziile unui sfarsit de saptamana

1. Sigur nu o sa particip la ALEGERILE de la 1 Iunie.
2. Sunt un om ironic si nu o spun eu o spun alti.
3. In fiecare sambata de la 18 la 21 ne auzim la dedicatii de weekend
in AtlasFM.
4. Optick la Alba-Iulia pentru a doua oara in decurs de cateva luni.
5. Toti dau senzatia ca iubesc muzica de club dar de fapt sunt indragostiti de muzica de la radio.
6. Trebuie sa fie de-a dreptul penal sa te pozezi de unul singur in club
cu aparatul “tinut in tavan” si tu privind in jos iar dupa acea fotografiile acelea
sa ajunga pe megacunoscutul hi5 plus ca dupa ce te-ai pozat mai arunci priviri
in stanga si in dreapta ca sa vezi daca te-a observat cineva.
Da baiete, te-am observat eu si nu e cool gestul tau.
7. Nu-mi plac serile reci de mai.
8. De la un timp cand sunt la calculator acasa, ascult mai multa muzica
de pe net, de pe bloguri si de la radio… si imi place.
9. Duminica a fost si va ramane cea mai plictisitoare zi din saptamana

 

Sfat de Florii

Nu manca niciodata ciocolata cu piper rosu pentru ca te vei simiti ca DRACU
(scuza-ti expresia).
P.S. La multi ani tuturor celor care poarta nume de flori!!!

 

Spune-mi ca nu e vineri

Nu, astazi nu e vineri.
Vinerea pe care o cunsoc eu, nu este asa.
Ziua de vineri este de obicei ziua mea din saptamana preferata dar nu
si vinerea aceasta, pur si simplu credeam de dimineata cand m-am trezit
ca va fi o super zi dar pana in acest moment al zilei, la 17 si 50 de minute,
nu e deloc asa. Inca de la inceput speram ca vi fi o zi superba cu soare din belsug
dar in final a trebuit sa dau crezare proverbului
“socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” asta deoarece este
o zi mohorata cu multi nori. In rest nu pot spune ca mi-a mers prost,
a fost totul ok, extra normal si mega plictisitor, toate astea cu exceptia emisiuni
de la radio, acolo a fost BINE.
Am senzatia ca nu-mi merge asa cu vroiam deoarece peste tot pe unde am pasit
astazi, se simtea in aer nervozitatea (cedeaza populatia emotional
inaintea week-end-ului, oare?) plus durerea de cap, nu puternica dar enervanta,
care ma face sa ma simt unul dintre cei care clacheaza emotional
si mintal la final de saptamana. Bine, ar mai fi cred eu si lipsa odihni indeajuns
atunci cand dormi doar 25 de ore in ultima saptamana.
Aaaaaaaaahhh… si inca mai este destul din aceasta zi.

 

O intrebare

De cate ori in ultima perioada, ai adresat o intrebare celor din preajma ta
doar pentru a te autosustine moral prin raspunsul lor?
Raspuns care bineinteles asteptai sa fie unul pozitiv.

O intrebare banala ar fi: “Ce zici ma descurc?”
Iar raspunsul ar sosi promt: “Da, de minune!”

Toate astea cand tu sti ca nu te descurci absolut deloc “de minune”
ba chiar nici nu “batzi” spre “minune”.
Atunci ce te faci?

 

Nepretuitul meu (My precious)

Ieri am avut oportunitatea sa-mi schimbul telefonul, sa ma aleg cu un altul
(mare atentie, gratis!!!)
dar… (cum spuneam intr-un post anterior “intotdeauna exista un dar”)
dar… ceva ma oprit, nu pot renunta la cel pe care il am de mai bine de 3 ani
ma leaga ceva de el si habar n-am ce anume insa stiu sigur ca mi-ar fi parut
nespus de rau daca l-as fi lasat asa dintr-o data balta.
Deocamdata pentru mine el ramane my PRECIOUS, vorba lu’ Gollum (Smeagol).

Asta e nepretuitul meu:

Si la asta am renuntat:

 

Noaptea spre dimineata

Au mai ramas fix 64 de minute pana maine, adica pana la ora 00
cand voi opri orice activitate cu exceptia uneia singure VOI CONTINUA SA VISEZ,
deoarece daca vom inceta vreodata sa visam… vom inceta sa traim.
E ciudat sa am o ora fixa la care sa dorm, lucru care nu sa mai intamplat din
copilarie dar e si mai ciudat ca dimineata intr-un matinal din FM sa auzi un
“Neata Buna!” pe un ton adormit.
Astfel “In gura presei” cu Mircea Badea e ultima mea
indeletnicire din zi. Nu dorm eu 8 ceasuri pe noapte cat este recomandat
dar sunt de ajuns si cele 5 ore si jumatate pana cand radio-ul cu volumul oare cum
ridicat pentru acea ora, parca ar rosti: “Alo, Desteptarea!”
Atunci la ora 5:30, dimneata iti spune: “Visele pot deveni realitate!”

 

Shantel, asa din superstitie

Incepand cu ziua de astazi am decis: nu voi mai rosti vreun cuvant
care poate fi asimilat ca o lauda la propria-mi persoana.
Asta doar din pura SUPERSTITIE.

Pe de alta parte, via Dragos Bucurenci
aflu de o super(stitie) piesa Shantel - Disko partizani

 

Stangamana

Stangamana e termenul perfect in dauna termenului saptamana,
pentru a descrie acest nou inceput.
Startul acestei noi saptamani nu se anunta deloc stralucit inca de la
inceputul sesiunii (adica de acum vreo 2 saptamani), asta din prea multa
“dragoste” pentru facultate, azi-noapte am fost nevoit sa repar ce mi-a fost
lene sa fac un semestru intreg, anume sa ma ocup de un mic proiect la care
am lucrat pana la ora 4 a dimineti de astazi (VERY IMPORTANT! Am uitat sa ascult
imnul acelei ore Gwen Stefani - 4 In The Morning, doar asa sa vedem
ce sentiment ma incearca pe piesa in cauza la ora respectiva);
cu piesa sau fara piesa stiu sigur ca sentimentul care ma incerca era unul foarte somnoros.
Dupa 4 ore de somn (not enough!) m-am trezit… Obosit (logic)!
Asa-i cand iti ucizi dulcele somn pentru un proiect peste care
sunt foarte convins ca profesorul nu isi va arunca nici cea mai scurta privire!
In rest o zi obisnuita, banala, monotona, plicitisitoare!
Cu exceptia orelor de la radio!
Asadar o saptamana care incepe mai nefericit, asta daca mai pun la socoteala
si un accident de circulatie destul de grav, care mi-a fost dat sa-l vad
in aceasta seara in drumul meu de la radio spre casa.
(nu stiu care e faza dar de la un timp mie dat sa vad astfel de accidente…
si nu e absolut deloc placut).
Sper sa-mi revina norocul odata cu prea frumoasa zi de marti.